Ajutorul cel mai important ti-l poti da tu insuti!

Daniel a venit la Serviciul APEL intr-o zi de septembrie a anului trecut, tinand in mana o hartie emisa de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti. Fusese indrumat de catre un consilier de probatiune spre o organizatie care sa-l sprijine in gasirea unui loc de munca. APEL ofera acest tip de servicii, tinerilor in situatii de dificultate.

In cadrul acestei prime intilniri de consiliere, am aflat ca Daniel fusese eliberat din inchisoare in urma cu doua luni dupa ispasirea unei pedepse pentru talharie, infractiune la care afirma ca a fost doar complice.

Locuieste temporar intr-un centru de primire in situatie de criza al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Lucreaza pe perioada determinata ca ambalator intr-o fabrica de vopseluri, dar contractul ii expira in octombrie. Isi doreste un loc de munca pe perioada nedeterminata care sa-i permita plata unei chirii decente. Vrea sa-si continue si scoala, deoarece a abandonat-o in clasa a VII-a si apoi sa se inscrie la un curs de calificare ca tamplar.

Spune toate acestea pe nerasuflate su cu multa hotarare in priviri. Erau obiective pe care de obicei, tinerii proveniti di sistemul educational de protectia copilului, cu antecedente penale si cu parcus educational intrerupt, le ating cu dificultate in mare parte.

Aveam nevoie de un plan foarte bine pus la punct, astfel incat Daniel sa indeplineasca ccea ce-si propusese si intr-o limita de timp impusa de valabilitatea locului de cazare. Daniel nu a putut veni la fiecare sedinta de consiliere stabilita, deoarece programul lui de lucru nu-i permitea sa plece de la serviciu. A transmis telefonic insa de fiecare data informatii despre evolutia situatiei lui.

Adaptarea alaturi de alti oameni fara locuinta in centrul de criza a fost destul de dificila pentru Daniel. Insa daca pierdea acest loc de cazare, ar fi pierdut si locul de munca inainte de expirarea contractului. Era necesar insa sa aiba un loc de cazare mai linistit care sa-i ofere si posibilitatea sa se odihneasca. S-a mutat la o prietena cu care a crescut la caminul de copii. Era un sprijin pe care se putea baza neconditionat si mai mult timp. Odata capatata aceasta siguranta, am putut incepe demersurile de reinscriere la scoala.

Din noiembrie 2008 a inceput cursurile clasei a VIII –a. Intre timp, am inceput cautarea unui loc de munca, inainte sa expire contractul pe perioada determinata. Din octombrie 2008, s-a angajat cu contract pe perioada nedeterminata la un atelier de prelucrare a lemnului, ca muncitor necalificat. Face munca de tamlar, asa cum si-a dorit. Urmand acelasi fir al interesului lui pentru aceasta meserie, Daniel va fi sprijinit prin plata cursului de catre Serviciul APEL, pentru ca din luna aprilie 2009 sa inceapa cursul de calificare in meseria de tamplar. In tot acest parcurs, Daniel a decis sub presiunea timpului, reusind sa indeplineasca tot ce-si propusese.

Pentru consilier, aceasta inseamna indeplinirea cu succes a obiectivelor din planul individualizat de interventie. Pentru Daniel, inseamna un nou inceput in viata sa. Intr-un moment in care el era cel mai pregatit sa lupte pentru sansa sa, a gasit in Servicul APEL resursele necesare sustinerii acestei lupte.

“Ma intereseaza omul, nu ce a facut!”

Asa a raspuns angajatorul propunerii APEL de a incadra pe postul de tamplar pe Ciprian, un tanar cu cazier si recent eliberat din penitenciar. Ciprian a venit la Servicul APEL dupa 4 luni de la eliberare, timp in care a incercat sa se angajeze in diverse locuri.

A reusit sa ramana 2 luni intr-un post de casier si paznic la un parc de distractii. Pentru ca lucra mult peste program si pentru ca i se promisese la angajare ca aceste ore suplimentare vor fi platite, a cerut ca angajatorul sa-si respecte promisiunea. Lucru care nu s-a intamplat. Ciprian a decis atunci sa isi caute un alt loc de munca. Acesta a fost momentul in care a solicitat sprijinul APEL.

Cu un cazier pentru talharie, trafic si consum de droguri, nu ne asteptam sa fie un drum prea usor. Asta o stia si Ciprian. Era increzator insa in facptul ca avea deja o mica experienta de munca si se acomodase totusi cu ceea ce presupune o relatie de munca, dupa 4 ani si 9 luni de inchisoare. In afara de asta, era dornic sa reuseasca sa ramana „afara”.

Eram pregatitI, si noi si el, sa infruntam retincenta angajatorilor si refuzurile lor, mai mult sau mai putin voalate. Atunci cand am gasit un post de tamplar cu posibilitate de calificare la locul de munca, meserie in care Ciprian ar fi vrut sa lucrez, eram pregatiti sa ne sustinem cat mai convingator „cauza” in fata unui eventual refuz. Nu a fost insa nevoie, deoarece directorul administrativ al firmei, ascultand cu atentie povestea lui Ciprian, a conchis cu fermitate: „Ma intereseaza omul, nu ce a facut!”

„Sa nu spuneti, va rog, ca vin de la casa de copii!”

Aceasta a fost rugamintea lui Marian care aflase de la sora lui ca Serviciul APEL ajuta tinerii sa se angajeze. Nu voia sa stie angajatorii ca el a crescut in casa de copii, pentru ca de multe ori a fost privit cu reticenta din cauza acestui amanunt, poate chiar inainte de a spune cateva cuvinte. I-am spus ca nu este important, ci ceea ce stie el sa faca si motivatia de a lucra.

Marian era motivat sa lucreza, isi cautase singur loc de munca si obtinuse chiar o oferta de functionar bancar, in urma unui interviu foarte riguros si a unei evaluari dificile. Nu a putut sa accepte insa oferta pentru ca nu ar fi fost posibil sa lucreze la banca fara sa aiba o tinuta adecvata. I s-a cerut sa vina imbracat in costum si el nu a avut bani sa-si cumpere unul. A cautat apoi un post in domeniul asistentei sociale, specialitate in care facea acum un master, dupa ce terminase Academia de Educatie Fizica si Sport.

La recomandarea APEL a mers la cursurile de competente sociale. O diploma recunoscuta de CNFPA in comunicare si lucrul in echipa i-ar fi oferit poate un avantaj in obtinerea unui loc de munca. Dupa cateva incercari mai putin reusite, s-a angajat antrenor de educatie fizica la o gradinita. In paralel, continua cursurile de master.

Nu am ascultat rugamintea lui Marian de a nu spune despre el ca a crescut in casa de copii. Voi spune asta tuturor celor care privesc cu prejudecati catre tinerii care au trecut prin sistemul de protectia copilului. Sper insa ca el insusi sa ajunga sa povesteasca despre el incepand cu acest detaliu biografic.